Nu ți-e somn, Ursulețule?

            Un ursuleț nu poate să doarmă, deși mama lui ursoaică îl pune în repetate rânduri la somn, în pătuțul confortabil. Ursulețul se teme de întunericul din peșteră. Mama lui îi aduce felinare de diverse mărimi, direct proporționale cu spaima lui. Ultimul felinar adus luminează întraga peșteră, dar ursulețul tot se foiește în pat și nu poate să adoarmă. Acum când tot locul este luminat, se teme de întunericul care se întrezărește la intrarea în peșteră. Ursoaica îi spune că vor ieși împreună afară, ca să îi arate ceva. Îl ia de mână și pornesc încet spre gura peșterii. Afară etse beznă, iar ursulețul se ghemuiește și mai speriat în blana mamei lui. Până când o lună enormă înconjurată de steluțe topește întunericul. Ursulețul se liniștește și adoarme instant, iar mama lui îl aduce înapoiîn peșteră, adormit în brațele ei. Nu îl mai pune în pătuț, ci adormit împreună, îmbrățișați

Călătoria lui Medilo de Sidonia Călin

            Medilo, cel cu nume melodios, este un cărligel de rufe din lemn însuflețit ;mama sa îl învață noțiunile esențialale:despre familia căreia îi aparține (au fost treizeci de frații), despre rostul lor susținerea rufelor atârnate pe sârmă) și fericirea de a duce o viață pentru care ești potrivit, despre pericolele cele mai mari care îi pândesc(apa, rugina) și chiar despre moarte (frații ce ajung în raiul cârligelor de rufe). Într-o zi, Medilo o pierde pe mama sa și pornește în căutarea ei, înfrutând obstacolele și reușind să depășască. Ziua problematică se transfoarmă în A Beautiful Day, cântecul preferat al mamei sale, Medilo află că numele său înseamnă melodie (Me-e-di-lo anagramat), iar soarta lor ia o tortură favorabilă, pentru că finalul le pune în lumină unicitatea și valoarea. El înțelege că lucrul cel mai imporrant este,, iubirea care ține totul laolaltă.

Poggle de Michael Evans

                Două creaturi prietenoase, numite Poggle și Henry, se joacă pe plajă, săpând gropi în nisip și căutând comori. Într-o zi găsesc un ou mare și se întrabă cu mirare ce o fi înăuntru. Henry propune să se așeze pe el ca să îi țină cald, dar Poggle aleargă în coliba lui de pe malul mării ca să aducă o eșarfă și să înveselească oul. În curând oul începe să crape, iar Poggle si Henry se sperie, crezând că din el va ieși un monstru. Sar groapa săpată și se ascund.Când însfârșit își fac curaj să iasă afară, se întâlnesc cu fostul locatar al oului :o broscuță țestoasă. Poggle îi aduce un castron cu lapte, broscuța îl bea, după care începe să alerge pe plajă, pãna când se împiedică de un dâmb de nisip. Poggle si Henry o aduc înapoi de unde a plecat și se întâlnesc cu mama broscuței, care a venit să o ia, să o ducă în apă și să o învețe să înoate. Poggle si Henry sunt fericiți pentru că au găsit,, o adevărată comoară''. Întorși la groapa de nidip, găsesc și mai multe ouă, din care ies broscuțe.Toate se reunesc cu mama lor. 

Pixi și micile fantome

           Pixi este un spitiduș vrednic și empatic, care locuiește într-o pădure împreună cu prietenii săi, alături de care tot felul de aventuri. Iepurașul, unul dintre prieteni, socializează într-o seară în căsuța lui Pixi, aflată într-o scorbură de copac, până când se face târziu și se hotărăște să plece acasă. Pe drum, Iepurașul se întâlnește cu o fantomă, despre care reiese mai târziu că era doar Ratonul costumat și pus pe șoții. Speriat, Iepurașul se întoarce la Pixi acasă, care îi propune să se costumeze și ei în,, fantome''. Cu toții decid să facă o petrecere de fantome, dacă tot s-au costumat. Iepurașul se mai sperie încă o dată, atunci când trece în zbor. Bufnița costumată crezând despre aceasta că este cu adevărat o fantomă. 

Emil și detectivi de Erich Kastner

                    În această poveste este vorba despre un baiat pe care îl cheamă Emil și este condus de mama sa la gara din Neustadt, pentru a merge la Berlin unde locuiau bunica, verișoara,unchiul și matușa sa. Mama îi inmânează o sută patruzeci de mărci. O sută douăzeci sunt pentru bunica, iar douăzeci sunt pentru biletul său de întoarcere. Băiatul prinde banii cu un a de gămălie la buzunarul de la piept pentru a fi sigur că nu-i pierde. În compartiment discută cumai multe persoane printre care și cu un om cu pălăria tare pe nume Gründeis, care-i oferă ciocolată. Emil este îngrijorat când rămâne doar cu acesta în copartiment, dar văzându-l că doarme, se mai liniștește. Singura lui grijă acum era să nu doarmă și el. Dar somnul fură și are un vis foarte întortocheat în care se amestecă totfelul de întâmplări si persoane.